acasă
În Vechiul Testament, citim cum Daniel a devenit refugiat în Babilon după distrugerea patriei sale. Acolo, a învăţat limba, şi în cele din urmă a devenit un funcţionar la un nivel foarte înalt, dar niciodată nu a făcut un compromis în relaţia lui cu Dumnezeu.
Uniunea Europeană dezbată planurile ei controversate pentru noua constituţie, şi una dintre chestiunile cele mai controversate e dacă trebuie să fie o referinţă la moştenirea creştină a Europei - o chestiune controversată din punctul de vedere al caracterului secular al Europei de azi, şi al accesiunii propuse a Turciei. Mai, pot valorile ei cheie ale toleranţei, ale diversităţii şi ale pieţelor libere, să fie descrise ca creştine?
Pe când se schimbă cultură, la fel trebuie să se schimbe răsponsul nostru la ea. O bucată de metal nu poate fi nici drept nici nedrept, dar când e lovit intr-un ureche, devine un simbol ... dar al cărui? În Vechiul Testament, era un simbol al sclaviei, dar în timpurile mai recente, un simbol al bogăţiei, sau al răzvrăţirii, sau al modei. Este o pildă trivială, dar simboluri se schimbă de un lucru intr-un alt lucru tot timpul, şi noi trebuie să înţelegem nuanţele cu grijă, şi să dăm un răspuns relevant.
Dar singurul lucru care trebuie să fie ghidul nostru constant în relaţia dintre credinţă şi cultură, e dragoste.
