acasă
Dacă poporul alege guvernul, ce se întâmplă dacă poporul nu ştie nimic despre chestiunile relevante? Dacă e leneş, neştiutor, sau înşelat? Nu uita că Hitler a fost ales democratic; e uşor să fi înşelat, în timpuri turbulente, de un lider care ne promite o siguranţă falsă. Şi e uşor să fii înşelat de media şi reclamele care încerca să ne manipuleze prin frică sau poftă, sau prin simplicitate: lumea reală - democraţia reală - e foarte complexă.
Dar, pe de altă parte, cine sunt eu să spun că ceea ce a ales poporul nu e valabil? Dacă eu aş spune că ceea ce spune săracul de om obişnuit, nu e relevant pentru că el nu e informat, eu nu sunt foarte democratic; de fapt, sunt arogant, pentru că democraţie depinde pe oameni obişnuiţi. Progresul trebuie să provină din dezbatere şi persuasiune. Eu cred că e bine dacă oameni ştiu ce se întâmplă în lume - dar dacă ei nu vor, pe care bază democratică pot spune eu că opiniile poporului ne-informat, nu merită nimic?
Asta este teoria. Ştii că „vestul democratic” nu e un monolit. Europa nu e la fel ca America de exemplu, şi în Europa, democraţia nu e doar o chestiune de a oglindi voinţa poporului (întotdeauna lumea reală e mai complexă decât definiţia din dicţionar!). Există o presupunere a elitelor că democraţiile o să dezvolte să devină societăţi liberale social, iluminate de valorile seculare umaniste. Sper că elitele au dreptate, dacă merg înainte prin consens, dar cu siguranţă sunt minorităţi în fiecare ţară care nu sunt de acord cu această viziune. Cine o să ia parte în dezbaterile care definească această viziune? Pe moment, viziunea e bună (aşa spun eu), dar ce trebuie să creadă creştinul despre societatea în care nu e numai sistemul care e democratic, ci şi valorile.....? E drept să si le asume că a zidi o societate modernă, seculară umanistă înseamnă acelaşi lucru cu democraţia? E bine să fii şi tu o parte a dezbaterii.
