Bineînţeles îmi pare rău dacă tu nu poţi participa în această viziune a bogăţiei şi a păcii – dacă eşti, de exemplu, bătrân, bolnav, sărac, în şomaj, sau dacă eşti un chinez care trebuie să lucrezi toate ziuă pentru aproape nimic ca să faci aceste designer trainers.
 
Bine, niciodată nu e nimic nou.  Întotdeauna au existat cei care au, şi cei care nu au.  Prin istorie au existat drumuri de comerţ, de-a lungul cărora puteai găsi tot felul de lucruri interesante şi noi din locuri îndepărtate.  Comerţul poate fi bun; de cele mai multe ori duce la pace şi prosperitate.  Şi nu doar noi feluri de ceramică şi bijuterii călătoresc pe drumurile de comerţ, ci şi idei, credinţe, moduri de viaţă.  Tot timpul culturile se întâlnesc şi se amestecă, poţi crea un curcubeu sau poţi crea ,,bej". De obicei, mai multe societăţi dezvolta compromisul lor propriu.  Sau, dacă preferi, poţi avea război în loc de acest compromis.
 
Dintre aceste trei posibilităţi, aş prefera curcubeul;  dar se vede că chiar ,,bej" e mai bun decât războiul. Deci, care e problema?  Sunt două.
 
În primul rând, ,,bej" e insipid.  Faptul este că noi suntem toţi indivizi, şi e foarte evident că Dumnezeu se bucură în diversitate, de fapt în curcubeu. Citeşte Efeseni, sau Romani 12.  Mamonul e un dumnezeu cu două feţe.  Una blândă zâmbind spre consumator, atrăgându-l să devină şi el o marfă în schema mare.  Alta aspră şi fără zâmbet spre muncitor, lucrând la un protocol precis. În lumea bej, oamenii care sunt diferiţi sunt excluşi – ereticul, săracul, străinul, gânditorul.  Este loc pentru toţi în dragostea lui Dumnezeu?
 
Şi în al doilea rând, Mamonul e un dumnezeu foarte periculos; cu cât mai mult îl slujeşti, cu atât mai mulţi bani îi oferi, si cu atât mai puternic devine.  Deja avem unii arhepiscopi ai Mamonului care sunt foarte puternici în catedralele de sticlă – contează sau nu?  În trecut, preoţii unui alt dumnezeu – Comunismul – au păzit accesul tău la informaţie şi ştiri. Nu mai este cazul acum,