pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
ppaa79a6fb.png
pp3df4401b.gif
acasă
pp3df4401b.gif
dar e o discuţie foarte curentă din Anglia pe moment – ce o să se întâmple când toate sursele ştirilor o să fie controlate de un singur ,,arhepiscop"?  Crezi că o să fie obiective sau „adevărate"?
 
În filmul „Ghidul de Călătorie în Galaxie cu Ocazia", e această convorbire:
 
„Poate că sunt bătrân şi obosit, dar eu cred că probabilitatea ca noi să descoperim ceea ce de fapt merge în actualitate, e atât de îndepărtat, că singura soluţia e să arunci căutarea după sens, şi să te ţii ocupat.  În cele din urmă, de fiecare dată aş prefera să fiu fericit mai mult decât drept ... tu nu?
 
Dar eşti?
 
Nu.  Asta e unde teoria cade bineînţeles.
 
Păcat."
 
Deci, ce zici?  Numai că în trecut era grupul (fie definit de credinţă, religie, etnie, familie, limbă, culoare ...) care descria limita cercului despărţind cei pe care trebuie să-i iubim de cei ce nu trebuie.  Acuma grupul cuprinde unul: individul, izolat de alţii de multe lucruri inclusiv cu Mamon.  E un paradox mare, că, chiar dacă noi devenim izolaţi, în acelaşi timp şi pentru acelaşi motiv, devenim toţi la fel – bej.   Să mă extind spre altul, am nevoie de confidenţa în ceea ce sunt eu însumi, ca împreuna sa putem face un curcubeu.
 
De fapt, aici Trupul lui Hristos trebuie să fie o lumină pentru lume, nu? Iisus ne-a spus că oamenii o să vadă că noi suntem ucenicii lui, când ne iubim:  unitatea în diversitate.