Europa e intr-o mică criză. Hilaire Belloc, scriitor franco-englez, catolic conservator din secolul trecut, a spus „Europa e credinţa; credinţa e Europa". Ceea ce el a avut de gând a fost că Europa e zidită pe creştinism – o propoziţie care ar fi fost negată în nouă constituţie de fapt; pentru Elită, fraza are o înţelegere opusă, adică că salvarea noastră poate fi doar in Proiectul Europa, sigură şi blândă. Fericit sau drept ... sau o teorie care a căzut?
Cine ştie – pe moment ne apropriem la pragul multor posibilităţi diferite (şi aici trebuie să refuz ispita să vorbesc despre quantamecanică). O să fie cuprins viitorul de ... Eurobej ... o Europă fragmentată şi tribalizată ... o globalizare americană ... un fundamentalism religios impus de teroriştii din Orientul Mijlociu ... creşterea Puterilor din Asia sau China, şi dezvoltarea unei forme de societate care e total altfel? Eu sper că poate fi un curcubeu european, dar ca acest lucru să se întâmple în viitor, o să trebuiască ca noi toţi să învăţăm lecţiile toleranţei şi ale paradoxului.
În cele din urma însă, ghidul nostru e clar. Indiferent dacă viitorul nostru e colorat, bej, sau însângerat, treaba noastră e să descoperim cum să aplicăm cele mai mari porunci: să-l iubim pe Dumnezeu şi să-l iubim pe aproapele nostru.