pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
pp3df4401b.gif
ppaa79a6fb.png
pp3df4401b.gif
acasă
pp3df4401b.gif
Eu consider că mai mulţi oameni, când vorbesc despre Europa, vorbesc despre valorile civilizaţiei - şi că Turcia a eşuat.  Cu siguranţă, dosarul ei recent al drepturilor omului era înfiorator - dar acuma asta se schimbă, sub actualul guvern musulman.  Istoria Europei întregi e foarte însângerată, şi motivul principal al înfiinţării Uniunii Europene, după al doilea război mondial, a fost să creeze pace între diverse popoare europene.  De-a lungul Evului Mediu, au fost războaie între ortodocşi, catolici, neo-protestanţi, evrei şi musulmani, care nimiceau mulţi oameni, şi cât pe ce era să nimicească civilizaţia europeană.  Des, dosarul creştinilor din vest era mai rău decât cel al musulmanilor din est.  Mai recent, sunt anumite ţări aşa-zis creştine care nu arată acele valori pe care Uniunea Europeană le consideră să fie europene - Slovacia, până a respins naţionalismul , Serbia, Albania (respectiv: catolică, ortodoxă, şi musulmană).

Care sunt aceste valori ale Uniunii care sunt mai frumoase decât cele ale unor creştini?  Sunt eu, un creştin, de acord cu ele?

Secularismul (care nu e acelaşi lucru cu ateismul) - adică, despărţirea bisericii de stat, toleranţa - chiar, bucuria - diversităţii, şi o credinţă că în modernism mai decât în dogma.  Bine sau rău?  Se spune despre valorile legate de oraş (mai mult decât de ţară) - modernism, educaţie, egalitate pentru femei, diversitate a ideilor, şi faptul că cultura e ceva care evoluează, mai mult decât ceva primit şi fixat.

Dacă Europa e definită de valorile cu care noi suntem toţi de acord, şi la care noi avem dreptul să contribuim, vrem să fim o parte?  Adică, putem ajunge la un acord cu cineva cu un alt mod de viaţă, să ne respectăm?  Sau dacă prea mulţi străini sosesc prea repede, o să submineze consensul fragil?